Barack Obama a devenit celebru datorita campaniei electorale pentru Presedentia Americii. S-au cheltuit foarte multi bani pentru ca imaginea lui Obama sa fie continuarea imaginii lui Martin Luther King (eroul Afro-Americanilor).
Rolul acestei imagini a lui Obama cladita “pe spatele” lui Martin Luther King , a fost capital , fapt ce a dus multa simpatie din partea afro-americanilor , care s-au mobilizat atat de mult incat prezenta la urne a fost cea mai mare din istoria Americii.
Mereu se creeaza o balanta in care pe un taler este pusa “imaginea” iar pe celalalt taler este pusa “comunicarea publica”. In cazul lui Barack Obama , “imaginea” a fost “grea” , dar si “comunicarea publica” a fost la fel de “grea” incat a pastrat un echilibru.
Barack Obama ar fi fost un simplu om cu multe defecte si cu putine calitati, daca PR-ul nu ar fi lucrat la imaginea lui.
Dupa castigarea functiei de presedinte, in jurul lui Obama au aparut multe personaje care au dorit sa-si sporeasca capitalul de imaginea, asociindu-si imaginea lor cu a „celebrului” Obama. Cam asta e viata. Toata lumea vrea sa-si asocieze imaginea cu invingatorii.
Totusi putini stiu ca Obama nu ar fi existat ca simbol, daca nu ar fi fost acesti PR-i de exceptie care au lucrat din umbra. Pana la urma acestia au fost „parintii” imaginii „Barack Obama”.
Ei au cel mai mare aport in realizarea acestui „mit”.
Ca PR-ist, aceasta strategie de promovare a imaginii va fi studiul de caz la care ma voi raporta de fiecare data cand voi dezbate pe aceasta tema.
Daca as avea vreun model profesional vreodata, mi-as dori sa fiu aidoma PR-ilor pe care i-a avut Obama in campania electorala.
Datorita Internetului, ma pot crea virtual ca fiind si eu prezent si activ in realizarea „mitului”. Daca nu am facut parte din echipa de PR-isti in realitatea noastra, pot face parte din echipa lui intr-o realitate virtuala creata de mine.
Rolul acestei imagini a lui Obama cladita “pe spatele” lui Martin Luther King , a fost capital , fapt ce a dus multa simpatie din partea afro-americanilor , care s-au mobilizat atat de mult incat prezenta la urne a fost cea mai mare din istoria Americii.
Mereu se creeaza o balanta in care pe un taler este pusa “imaginea” iar pe celalalt taler este pusa “comunicarea publica”. In cazul lui Barack Obama , “imaginea” a fost “grea” , dar si “comunicarea publica” a fost la fel de “grea” incat a pastrat un echilibru.
Barack Obama ar fi fost un simplu om cu multe defecte si cu putine calitati, daca PR-ul nu ar fi lucrat la imaginea lui.
Dupa castigarea functiei de presedinte, in jurul lui Obama au aparut multe personaje care au dorit sa-si sporeasca capitalul de imaginea, asociindu-si imaginea lor cu a „celebrului” Obama. Cam asta e viata. Toata lumea vrea sa-si asocieze imaginea cu invingatorii.
Totusi putini stiu ca Obama nu ar fi existat ca simbol, daca nu ar fi fost acesti PR-i de exceptie care au lucrat din umbra. Pana la urma acestia au fost „parintii” imaginii „Barack Obama”.
Ei au cel mai mare aport in realizarea acestui „mit”.
Ca PR-ist, aceasta strategie de promovare a imaginii va fi studiul de caz la care ma voi raporta de fiecare data cand voi dezbate pe aceasta tema.
Daca as avea vreun model profesional vreodata, mi-as dori sa fiu aidoma PR-ilor pe care i-a avut Obama in campania electorala.
Datorita Internetului, ma pot crea virtual ca fiind si eu prezent si activ in realizarea „mitului”. Daca nu am facut parte din echipa de PR-isti in realitatea noastra, pot face parte din echipa lui intr-o realitate virtuala creata de mine.
Blogul lui Tashy 